Părintele Stelian Tofană: „Prin educație sexuală îi învățăm pe tinerii noștri cum să ucidă copii”.

Anual, în România sunt uciși circa 100.000 de copii prin avort, iar țara noastră este campioană la mame adolescente, nu mai puțin de 18.000! Suntem conștienți de gravitatea acestui fapt? Da sau nu, peste 60 de ONG-uri din România au cerut în această toamnă Ministerului Educației să introducă educația sexuală în școli. Va fi, oare, un beneficiu pentru viitorul copiilor sau dimpotrivă? Sunt mii se copii care își încep viața sexuală chiar și de la 12 ani, fără să fi învățat nimic despre sex la școală pentru că dascăl le-a fost pornografia tot mai accesibilă în mediul virtual și nu numai. Și atunci ne întrebăm: odată cu noile cursuri, vor fi mai dispuși să ducă o viață echilibrată din punct de vedere sexual sau vor prinde și mai mult curaj să transforme relațiile intime într-un sport numai bun de practicat încă de la cele mai mici vârste?
Statisticile țărilor care au introdus Educația Sexuală în școli sunt alarmante: violuri înmulțite cu 300%, divorțuri dublate și…atenție, avorturi înmulțite cu 500%! „Asta vrem?”, se întreabă părintele Stelian Tofană, într-un interviu acordat Alexandrei Andereș de la Asociația “Salvează o inimă”.

Vorbim despre introducerea educației sexuale în școli. Ar fi un plus sau un minus în educarea viitorilor adulți?

Vreau să spun din capul locului că o astfel de inițiativă are un efect catastrofal pentru tinerii de astăzi, pentru societatea noastră și pentru viitorul ei. Deci eu sunt categoric din acest punct de vedere. Este părerea mea și nu voi spune niciodată lui „da”- „nu” și invers. Desigur, ne întrebăm ce este/sau cine este în spatele unei astfel de inițiative, deoarece asta este foarte important. Ei bine, o întreagă industrie care comercializează și produce astfel de lucruri necesare și putem să le numim: contraceptive, medicamente, prezervative, etc, câștigă enorm. Această industrie are nevoie de indivizi, de oameni care să cumpere, pentru a câștiga enorm la nivel mondial. În acest sens putem vorbi de efectul catastrofal al unui astfel de mod de educare al tinerilor, cu atât mai mult cu cât în spatele unui astfel de program nu este intenția zidirii lor sufletești, recuperării lor, păstrării lor într-un anumit statut, care să le permită mâine să fie de folos societății, ci dimpotrivă. Este un minus enorm pentru societate, pentru educație, pentru viitorul acestei societăți care are nevoie de tineri sănătoși, cu o concepție sănătoasă, formați în spațiul principiilor morale creștine și nu în spatele filozofiei hedoniste.

Este un lucru imoral să vorbim despre educație sexuală, anume în școli?

Nu cred că este imoral să vorbim despre educație sexuală, imoral este modul în care ea se face. Nu este imoral să vorbim despre problemele sexualității, pentru că vrând nevrând ne confruntăm cu ele, mai ales tinerii. Imoral este modul în care se prezintă această așa-zisă educație sexuală, imoral este conceptul în care ea este îmbrăcată și scopurile unei astfel de educații. De aceea mă gândesc, vis-a-vis de întrebarea aceasta foarte importantă, cât de moral poate fi să le vorbești despre contraceptive, protejare, sau despre o sarcină nedorită copiilor din clasele a V-a sau a VI-a? Este strigător la cer să discuți cu acești copii astfel de probleme pentru că în momentul în care le discuți tu nu faci nimic altceva decât să îi încurajezi și să recunoști o activitate, căreia îi vii în întâmpinare. Deci noi nicidecum nu stârpim să spunem așa păcatul din rândul tinerilor, ci dimpotrivă, îl cosmetizăm și dacă se poate, îl ajutăm să devină piramidal, statuar și în cele din urmă să devină o filozofie de viață, de atitudine și de comportament. Sau cât de imoral poate fi să vorbești cu copii de clasa I astfel de probleme când ei încă au nevoie să se joace, când lor încă trebuie să le spui povești, când lor încă trebuie să le spui că ziua de mâine este îmbrăcată încă de lume de basm, nu de astfel de probleme care îi pot ului, dar pe de altă parte le pot stârni un interes și pot să pună unele întrebări la care nu au cum să primească un răspuns pe care să îl poată percepe. Ei în loc să discute vis-a-vis de problemele acute de educație, de școală, de viitorul lor, de locul pe care îl au în societatea de mâine, ei vor discuta probleme legate de o curiozitate care este absolut specifică omului și nu e nimic rău că tinerii sunt curioși dar să nu fie curioși în ceea ce îi distruge ci în ceea ce îi zidește. Și iată că noi, printr-o astfel de educație în școală nu facem altceva decât să mutăm centrul de atenție al copiilor spre lucruri care îi distrug la nivel individual, colectiv, iar în cele din urmă, le distrug viitorul.

Fiecare om se naște cu o conștiință morală care îi indică ceea ce este bine și ceea ce este rău. Dar într-o lume în care normalitatea a devenit relativă, am ajuns să nu mai fim siguri pe ceea ce este moral sau imoral, corect sau greșit, firesc sau nefiresc. Așa că haideți să ne referim direct: cum definește Dumnezeu sexualitatea și care este rolul ei real?

Paginile Sfintei Scripturi ne arată clar că Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat și femeie. Și Dumnezeu a rânduit de la început căsătoria dintre un bărbat și o femeie și una din marile porunci pe care le-a dat omului a fost să se înmulțească. Sigur că înmulțirea se făcea în cadrul actului normal, firesc, al relației intime. De aici înțelegem că obiectivul relației intime dintre doi soți este procrearea, adică nașterea de copii. De la această poruncă s-a ajuns cu timpul la tot felul de aberații și devieri, până s-a ajuns la cele mai abominabile patimi și care adesea au fost și sunt ridicate la rang de cult. Dacă ne întoarcem la Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos este categoric atunci când vorbește de desfrânare, nu numai de păcatul ca atare ci și de contextul care poate să ducă la desfrânare. El spune în predica de pe munte: „cine se uită la femeie poftind-o, acela săvârșește adulter” (Mt 5, 28). De asemenea, Apostolul Pavel spune lămurit, „fugiți de desfrânare!”. Vorbind despre ceea ce suntem noi în Trupul lui Hristos care este Biserica, Apostolul Pavel spune, „omul este un mădular al Trupului lui Hristos. Cine va strica accest templu care este omul în care se odihnește Duhul Sfânt și Dumnezeu îl va strica pe el”. Așadar Sfânta Scriptură este categorică din acest punct de vedere cu privire la sexualitate și la păcatele care decurg de aici, din relația absolut normală dintre un bărbat și o femeie. În capitolul 13 din Epistola către Evrei iarăși întâlnim un text foarte important în versetul 4: „cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat…pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu”. Deci, aici practic Apostolul vorbește despre cum trebuie să fie nunta, cum trebuie să se pregătească un tânăr pentru căsătorie și anume curat, nu într-o experiență venită dintr-o distrugere absolută a tot ce e mai frumos în spațiul vieții premaritale. Iată de unde aberația acestui gen de educație sexuală în școli și eu sper să nu se ajungă acolo încât educația sexuală să devină o disciplină obligatorie, să fie un manual în acest sens, pentru că din acel moment mai avem foarte puțin până când viitorul de mâine nu o să îl mai vedem.

Majoritatea tinerilor probabil nu dau importanță învățăturilor Sfintei Scripturi, pe care le ignoră total sau le consideră „învechite”. Ce e de făcut în această situație? Cum îi educăm potrivit în această direcție a sexualității?

Eu sunt de următorul principiu: Nu educația sexuală în școli, ci religia în școli. Religia va cultiva omul de mâine, religia va cultiva creștinul de mâine, religia va cultiva omul care știe să respecte valoarea, în primul rând din el însuși și apoi din celălalt, omul care știe că familia creștină este celula de bază a societății și că dintr-o viață dezordonată pe care poți să o duci înainte de căsătorie nu se poate naște fericirea și împlinirea, ci numai durerea și regretul. Ce sănătate promovăm noi în spațiul acesta al vieții tinerilor când le spunem că îi putem proteja să facă sex?

Nu îi ferim de rău ci le oferim o soluție la rău…

Da. De fapt noi nu îi apărăm împotriva pericolelor care vin, a bolilor care se transmit prin relațiile sexuale, ci îi împingem spre așa ceva, pentru că știm foarte bine, este dovedit medical că nu există apărare totală. Citeam de curând despre acea pilulă contraceptivă orală care este de fapt „soft-ul” avortului, deoarece prin efectul pe care îl are în organism nu face altceva decât să împiedice ovulul fecundat să ajungă în uter și astfel să moară. Iar acesta este tot un avort, pentru că din momentul conceperii, adică al fecundării ovulului, acolo avem de-a face cu o viață, cu o persoană, cu un om. Și atunci, iată, noi de fapt ce facem? Îi învățăm pe tineri cum să omoare copii, cum să distrugă viața. Îi învățăm de fapt că ei pot să se apere de boli de care ei nu ar trebui să se apere.

Deci nu este nici o logică în tot acest gen de educație…

De altfel, în spațiul relațiilor intime, sexuale premaritale, nu se face nimic altceva decât să se piardă unicitatea căsătoriei, să se piardă acel nou din viața intimă. Ce mai își oferă tinerii în căsătorie după ce practic au experimentat tot ceea ce înseamnă viață sexuală? Și tocmai pentru că nu mai au nimic ce să ofere, tocmai pentru că noul și frumosul din relația intimă au dispărut, ce urmează? Care este consecința? Căutarea noului în afara căsătoriei, pentru că cel din căsătorie nu mai are ce să ne ofere, pentru că nu ne-a oferit nimic nou, apare acel „plictis” în doi. Și atunci care este consecința faptului de a ne „educa” tinerii în această direcție? Nimic altceva decât desfrâul, decât viața dezordonată, desfacerea căsătoriei și aruncarea ei, undeva, nici măcar la marginea societății, ci în neființă. Și astfel, încet-încet, o societate se degradează.

Acest subiect m-a preocupat și nu este exclus să îl abordez într-o conferință la nivelul cetății. Deoarece atâția tineri, din acest punct de vedere sunt debusolați. Pentru că Biserica nu a ieșit cu soluții clare, trebuie să recunoaștem asta. Și atunci, ei pe de o parte în școală sunt asaltați de astfel de probleme, o bună parte dintre ei stau în rezervă față de o astfel de educație, părinții sunt și ei împărțiți în funcție de viața pe care o duc, de moralitatea care îi caracterizează, de credința pe care o au în suflet, de frica de Dumnezeu pe care o au în mintea lor și în inima lor, iar Biserica nu răspunde categoric și mă întreb eu, de ce?

Și ca să înțeleagă toată lumea, care este rezultatul unei educații sexuale?

Nicidecum cel scontat, nici într-un caz unul care ține de protejarea tinerilor, de protejarea vieții, de ajutorul pe care să li-l ofere. Pentru că nu le oferă ajutor, îi învață cum să aibă nevoie de un ajutor, aici este paradoxul. Danemarca, care este campioana educației sexuale în școli notează rezultatele: violurile s-au înmulțit cu 300%! Deci iată că nu am reușit nimic să educăm, ci dimpotrivă, am creat catastrofe! Bolile sexuale la tinerii sub 20 de ani s-au înmulțit cu 250%! Ia imaginați-vă care este rezultatul unui asemenea proces de „așa-zisă” educație sexuală. Divorțurile s-au dublat, exact ce spuneam înainte. Sarcina în afara căsătoriei s-a dublat. Și avorturile au crescut și este alarmant, cu 500%! În urma unui sistem de „așa-zisă” educație sexuală. Mă întreb eu, asta vrem? Aici vrem să îi aducem pe copiii noștri? Aici vrem să ne aducem tineretul? Într-o stare în care mâine să nu îl mai recunoaștem? Sub masca aparentă a binelui pe care li-l propunem, dar acest „bine” are față demonică și eu cred că ar trebui să fim toți, școala, Biserica, familia, uniți și să luptăm cu toții împotriva acestui flagel care pur și simplu ne distruge viitorul nostru de mâine.

Deși trăim într-o societate expusă intensiv la stimuli sexuali, viața intimă rămâne un subiect tabu pentru mulți, iar tăcerea nu oferă răspunsuri celor care le caută. Dacă părinții nu vorbesc cu copiii despre acest lucru important în dezvoltarea lor ca adulți, o vor face alții, iar efectele pot fi dezastruoase pe termen lung. Credeți că ar fi potrivit sau poate chiar necesar ca preotul din parohia lor să discute cu ei despre sex?

Aici este o întreagă problemă. Iarăși vorbesc de un minus pe care îl avem. Sigur că e foarte greu pentru un preot să abordeze probleme legate de viața sexuală la copii, nici nu ar fi indicat, este total contraindicat! Dar, ce ne lipsește nouă în parohii? Acele programe de consiliere premaritală. Am fost anul acesta în America și am avut ocazia să văd cum se desfășoară programul premarital în anumite biserici care nu sunt ortodoxe. Înainte de căsătorie există în comunitățile respective programe întregi legate de consilierea tinerilor și pregătirea lor pentru căsnicie. Ei acolo, preotul se întâlnește cu toți tinerii și abordează subiecte diverse pentru a-i ajuta să încropească o familie sănătoasă. Acolo sunt într-adevăr consiliați pe toate probleme cu care tinerii se confruntă. Se stă de vorbă cu toți și apoi individual. Iar înainte de căsătoria unui cuplu, pastorul are o întâlnire cu ei de câteva ori în care vorbește despre responsabilitățile familiei, în care le vorbește despre ce înseamnă unul pentru celălalt și toate acestea sunt bazate pe Sfânta Scriptură. Apoi le vorbește despre posibilele obstacole și greutăți din familie și despre modalitățile prin care le pot depăși. Insistă ca fiecare cuplu care va întemeia o familie să aibă o Biblie. La noi așa ceva nu există. Noi îi chemăm pe tineri la mărturisit și vin de obicei cu o zi înainte de nuntă când sunt stresați cu probleme organizatorice și nu mai au puterea de a fi atenție la ce îi îndeamnă preotul, sau la însemnătatea spirituală a pasului pe care urmează să îl facă. De aceea, cu absolut toți tinerii pe care i-am cununat mi-am pregătit câteva întâlniri speciale, în care am stat de vorbă, mai ales cu cei care nu știu ce înseamnă acest moment și de ce trebuie să se mărturisească înainte de pornirea pe un nou drum al vieții și de ce trebuie să pornească cu Iisus Hristos. Acest program de consiliere premaritală ar trebui implementat cât mai repede și în bisericile noastre!

Mii de oameni vă admiră pentru curajul de a vorbi public pe marginea unor subiecte de mare interes, în cadrul conferințelor Organizației Creștine „Agape”. Ați vorbit despre homosexualitate, avort, familie, iar cu noi despre „Educația sexuală în școli”. Cum este viața unui apostol ca dumneavoastră, dispus mereu să îi călăuzească pe studenți, credincioși și comunitatea în care trăiește?

Să știi că nu este foarte comod. Și asta, gândindu-mă la faptul că nu mă simt susținut. Deci nu că nu sunt susținut, ci că nu mă simt susținut. Și mă întreb, de ce? Cui folosește aceasta? Mi s-a spus la un moment dat că sunt un erou. Nu am simțit niciodată cuvinte mai apăsătoare pentru mine decât acestea. Eu am vorbit ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu și am promovat normalul. Dacă promovezi astăzi normalul ești un erou? Aceștia sunt eroii zilelor de astăzi? Acestă afirmație a fost pentru mine un mare semn de întrebare referitor la societatea în care trăim și la responsabilitatea pe care anumite instituții, în special cele de învățământ, trebuie să și-o asume în zilele noastre. Tare mă tem că vom avea de schimbat Biblia… Că va veni o zi în care va trebuie să facem o biblie a societății. Va veni cineva poate mâine, care va spune, „cum vă permiteți voi Biserica să loviți în dreptul sentimentului? Pentru că sentimentul se exprimă și prin actele sexuale”… Și atunci va trebui să decupăm din Biblie acele percepte referitoare la desfrânare și la cum trebuie să arate o căsnicie. Și pot să dau asemenea exemple cu nemiluita. Mă întreb eu oare, asta ne așteaptă? Așadar, eu aș spune că Biserica trebuie să iasă mult mai curajos în societate și să își asume un alt gen de responsabilitate misionară.

A început Postul Crăciunului, de aceea în încheiere, vă propun să vorbim despre caritate. Este și aceasta un mod de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu? De ce este important să fim milostivi?

Nu e nimic mai nobil și nimic nu îți aduce o satisfacție sufletească mai mare decât gestul în care ai întins mâna spre cineva, pentru a-l ajuta. Cred că asupra fericirii „Fericiți cei milostivi că aceia se vor milui” ar trebui să insistăm mult mai mult. Eu am în minte o parabolă unică în literatura universală și anume Parabola samarineanului milostiv. Acolo avem trei atitudini față de om: omul- contra om, adică acei tâlhari care atacă un om nevinovat, un om neutru pentru ei și îl lasă undeva aproape mort la marginea drumului. Trece pe lângă el un levit, un preot, trece și un samarinean. Preotul și levitul înaintează iar samarineanul se oprește și îi întinde mâna spre ajutor și îl salvează. Aceste trei atitudini, omul- contra om, omul- pe lângă om și omul- pentru om le întâlnim foarte des în societatea de astăzi. Inclusiv în programul acesta de educație sexuală se promovează această atitudine de om- contra om. Și atunci eu socotesc că trebuie să insistăm toți pentru atitudinea om- pentru om și poate că în acest fel vom face și lumea aceasta mai frumoasă și chipul omului mai uman și mai strălucitor. Nu știu dacă vom putea eradica lipsurile, bolile, sărăcia, sau necazurile, dar dacă le vom împuțina va însemna ceva. O viață salvată, o viață care suferă mai puțin nu este foarte mult, dar este mai mult decât nimic.

Părintele Stelian Tofană este profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Este un neobosit propovăduitor al Scripturii, activitate pe care o face în cadrul facultății, a programelor biblice, conferințelor, seminariilor și emisiunilor teologice de la radio. De-a lungul timpului, în discursurile sale a abordat teme de mare interes în lumea în care trăim, pe care le-a tratat exclusiv scripturistic aducând explicații directe, pe care oamenii astăzi aproape că nu au de unde să le primească, motiv pentru care este extrem de iubit de studenți și credincioși. Conferințele pe care dânsul le organizează la Cluj-Napoca prin intermediul Organizației Creștine Agape adună de fiecare dată mii de oameni, care primesc mesajul său ca pe un răspuns la toate întrebările care îi frământă. Așadar, este un exemplu de slujitor al lui Dumnezeu, mereu dispus să se implice în probleme societății, cu scopul de a o face mai bună, mai senină.