Geambasu Gabriel Marian
Suma primita
8.632 €
Necesari
2.222 €
Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX
Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001
Cont USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001
Lista donatori
Campanie din trecut
Update: 06.08.2015
Asociatia "Salveaza o inima" prin bunavointa oamenilor cu suflet i-a asigurat micutului Gabriel Geambasu tratamentul de recuperare pana la sfarsitul anului 2015.
Va multumim!
Tratament recuperare: Craiova
A împlinit 7 ani în ziua de Sântă Măria Mare. Şi-ar fi trebuit să fie aceasta o sărbătoare mare, cu părinţii, bunicii şi sora alături, cu prieteni care să-i cânte „La mulţi ani!”. Ar fi trebuit, în prag de septembrie, să intre la clasa pregătitoare, să înveţe să caligrafieze bastonaşe şi cercuri, redesenându-şi copilăria. Dar nimic din toate acestea nu a fost sortit să se întâmple. Nu a fost sortit să se întâmple… încă de la naşterea sa. Povestea lui Gabriel-Marian Geambaşu, copilul care n-o să rotunjească niciodată litere, e tristă şi începe din clipa naşterii lui. Ziua în care a primit prima şi singura notă din viaţa lui: 0. Zero!
Sacrificiul unei mame
Da, atunci când a venit pe lume, pe 15 august 2007, i s-a pus nota: 0. Nu respire, nu mişca, iar după lungile eforturi de resuscitare, avea să intre în viaţă fragil şi singur. Dându-i naştere, mama lui a murit. Gabriela-Victoria Geambaşu s-a chinuit să nască, pe cale naturală, în vreme ce medicul de gardă era undeva, într-un loc în care mai mulţi angajaţi ai spitalului din Craiova sărbătoreau onomastica unora dintre ei. L-a împins în lume, cu ultimele ei puteri, dându-şi ultima suflare. I-a lăsat doar numele ei, Gabriel/Gabriela, în loc de mângâiere.
Născut în condiţii teribile, copilul nu avea să fie normal niciodată. Lipsa oxigenului, la naştere, a condus la un diagnostic extreme de dur: paralizie cerebrală.
La scurtă vreme după înmormântarea mamei, băieţelul cel atât de tragic venit pe lume a rămas şi fără tată. Copleşit, poate, de situaţia neaşteptată, el nu a ştiut cum să facă faţă situaţiei şi a plecat în lume. În urmă au rămas… două suflete. Două, pentru că în familia Geambaşu, cu 5 înainte, se mai născuse un copil: Mihaela Andreea. Ea, Mihaela, acum elevă în clasa a V-a la o şcoală din Craiova, este cea care ne-a trimis la redacţie o scrisoare emoţionantă, pe care am ales să v-o redau integral. Este un strigăt disperat de ajutor, dar şi o caldă mărturie despre eforturile pe care bunica din partea mamei le-a făcut în ultimii şase ani pentru a-i creşte pe aceşti doi copii.
Dragostea unei surori
Acum aproape 6 ani, pe 15 august, mama mea l-a născut pe fratele meu cu mare greutate, cu multă durere, iar ea s-a stins pe masa de naştere. Bunica mea, care ne-a crescut pe amândoi şi ne-a purtat de grijă de când tata ne-a părăsit, plecând în Italia, mi-a povestit că doctoriţa nu a avut grijă de mami la naştere şi că de atunci ea încearcă să facă dreptate pentru fratele meu. Unii oameni au încercat să o împiedice, dar bunica a mers mai departe, înaintând cu procesul până în prezent. Cred că şi aici ar avea nevoie de ajutor, a luptat din greu să plătească avocatul.
Frăţiorul meu a primit la naştere diagnosticul de paralizie cerebrală, tetrapareză spastică. Noi stăteam la ţară, la Seaca de Câmp, dar bunica s-a zbătut şi, deşi nu mai are serviciu, fiindcă a trebuit să renunţe la el când tata ne-a părăsit, a reuşit să închirieze un apartament în Craiova, ca să îl ducă pe Gabriel la şedinţe de recuperare, la tratament, la doctor. Dar se descurcă foarte greu, mai ales că medicamentele şi pamperşii lui costă mult.
Gabriel nici nu poate să mănânce normal, aşa că trebuie să aibă grijă şi de mâncarea lui. Abia se descurcă lunar cu chiria şi ce mai are de plătit. Încerc să o ajut şi eu, căutând ziare care ar vrea să publice povestea noastră. Poate aude un om bun, căruia să îi pară rău de frăţiorul meu şi să îi trimită ajutor.
Fratele meu are nevoie de medicamente, de ajutor pentru tratament, de pamperşi, bunica zice că ar avea nevoie să îl vadă şi un alt medic specialist, iar ea are nevoie de ajutor să aibă cu ce plăti chiria, întreţinerea şi să aibă grijă şi de mine. Se zbate să câştige procesul pentru fratele meu şi îmi spune că speră că va putea să ne ofere o viaţă mai bună şi că nu va mai trebui să suferim atât. Mi-a promis că, deşi tata ne-a părăsit, iar mami nu mai este, ea o să ne fie mereu alături şi nu o să ne lase vreodată. Şi eu ştiu că aşa e. Vă rog să o sprijiniţi, mai ales că eu tare aş vrea să-l văd pe fratele meu că merge şi vorbeşte şi râde, iar pe bunica să n-o mai văd că oftează şi lăcrimează toată ziua. Frăţiorul meu a rezistat din greu 6 ani. Cu ajutorul dumneavoastră ar putea să ne zâmbească şi el odată.”
Dăruirea unei bunici
Din vraful de documente care atestă afecţiunea de care suferă Gabriel-Marian Geambaşu, reţin diagnosticul: „Paralizie cerebrală Tetrapareză spastică Epilepsie simptomaică”. Copilul nu se mişcă, nu stă în fund, nu mănâncă decât hrană lichidă sau pasată, umedă. Bunica lui, Mariana Nedelcu, îl poartă permanent în braţe. Se odihneşte doar când şi când, atunci când Andreea preia sarcinile de… mamă şi infirmieră. Când era mai mică, spune ea, şi-a dorit să se facă poliţist, sau procuror, sau judecător. Să facă dreptate în lume. Acum, devenind tot mai responsabilă pentru viaţa frăţiorului ei, şi-ar dori să ajungă medic, să găsească leacul minune şi să-l vindece. În ciuda greutăţilor, în ciuda faptului că, de multe ori, abia dacă au ce mânca, Andreea Mihaela Geambaşu se străduieşte să înveţe bine. Ca să poată urma şcoala aceea de medicină la care visează… Deşi din scrisoarea ei nu reiese asta, înţelegi că, acum, la început de septembrie, e nevoie şi de multe cărţi, rechizite, ghiozdan… Dar nu a cerut nimic pentru ea. A învăţat de la bunica ei ce înseamnă dăruirea… Dar oare nu e o lecţie prea dură pentru un copil de 11 ani?
Mesajul primit de la Andreea este despre un copil cu un handicap sever care are nevoie de îngrijiri speciale (şi costisitoare), despre o bunică în stare să lupte fără oprire pentru nepoţeii ei. De fapt, mesajul este despre o familie aflată pe buza prăpastiei, a unei prăpăstii sociale şi economice. Nu e un caz singular. Dar e un caz despre care ştim şi în care putem interveni, fie şi cu o mică donaţie.
sursa articol: Jurnalul National
Campanie umanitara:"Marian vrea sa faca primii pasi."
Jurnalul MM - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
News Portal - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Ziare Botosani - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Realitatea Dorohoiana - Campanie umanitara: Marian vrea sa faca primii pasi
Arges Plus - Campanie umanitara: Marian vrea sa faca primii pasi
Ziare Arges - Campanie umanitara: Marian vrea sa faca primii pasi
Stiri Muntenia - Campanie umanitara: Marian vrea sa faca primii pasi
Ziar.com - Campanie umanitara: Marian vrea sa faca primii pasi
Arena Media - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Ghidul Aradean - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Dorohoi News - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Ziua - Campanie umanitara a Asociatiei Salveaza O Inima. Marian vrea sa faca primii pasi
Cuvantul Libertatii - Micutul Gabriel isi doreste sa faca primii pasi
Ziare Botosani - Campanie umanitara a Asociatiei “Salveaza o inima”, Marian vrea sa faca primii pasi
News Bucovina - Campanie umanitara a Asociatiei “Salveaza o inima”. Marian vrea sa faca primii pasi
Sat Boscoteni, Comuna Frumusica, Judetul Botosani
secretariat@salveazaoinima.ro | marinela.doboseru@salveazaoinima.ro office@salveazaoinima.ro(cazuri copii )
RO 
EN 
