Campanie începută la data de 13.07.2026

👦 Nume: Popa
👦 Prenume:Antonia
🗓️ Vârsta: 16 ani 
💳 Suma necesară: 41000  EURO
🩺 Diagnostic: Scolioză severă

La 16 ani, Antonia nu mai poate dansa din cauza durerii.

Mă numesc Antonia, am 16 ani și jumătate, iar unul dintre cele mai mari visuri ale mele este să pot dansa din nou. Cândva, dansul era ceva firesc pentru mine. Auzeam muzica și mă mișcam fără să mă gândesc dacă mă va durea spatele, dacă voi obosi sau dacă trupul meu mă va opri. Pur și simplu eram liberă. Astăzi, când ascult melodiile Irinei Rimes, închid uneori ochii și mă imaginez dansând din nou, fără durere și fără teamă. Pentru câteva clipe, uit de scolioză, de radiografii, de consultații și de toate zilele în care corpul meu nu mă mai lasă să fac lucrurile normale pentru vârsta mea. Apoi deschid ochii și îmi amintesc că, deocamdată, dansul a rămas doar un vis.

Am aflat că sufer de scolioză la 13 ani și jumătate. Atunci nu înțelegeam cât de mult avea să îmi schimbe viața acest diagnostic. Știam doar că trebuie să fac terapie și să port un corset. Am încercat, dar durerile deveneau tot mai puternice. Încet, am început să renunț la lucrurile care îmi făceau bucurie. Am renunțat la dans, la mișcare, la multe ieșiri și la activitățile pe care le iubeam. Petreceam tot mai mult timp în pat, pentru că uneori doar așa durerea devenea puțin mai ușor de suportat. În doi ani am luat aproape 40 de kilograme, iar când mă priveam în oglindă simțeam că nu mai sunt eu. Nu era vorba doar despre felul în care arătam, ci despre faptul că simțeam cum pierd, puțin câte puțin, adolescenta care fusesem: fata care înota, care iubea natura, călătoriile și care visa fără frică la viitor.

În vara anului 2025, o nouă radiografie a arătat că scolioza mea se agravase și ajunsese la aproximativ 59 de grade. Atunci am înțeles că nu mai era vorba doar despre durere, ci despre o operație pe care nu o mai puteam amâna. Mi-a fost frică și încă îmi este. Mă sperie intervenția, recuperarea și tot ce urmează, dar mă sperie și mai tare gândul că, fără această operație, viața mea va deveni tot mai limitată. Când am ajuns la medicul care mă poate opera, am aflat că mai exista un obstacol: greutatea mea. La 102 kilograme, intervenția nu putea fi realizată în siguranță. A fost un moment greu, pentru că durerile mă împiedicau să fac mișcare, iar drumul părea aproape imposibil. Cu toate acestea, nu am vrut să renunț. M-am gândit la tot ce îmi doresc să fac în viață, la visul meu de a deveni psiholog și, mai ales, la ziua în care aș putea dansa din nou.

Am început un program de nutriție și, în șase luni, am reușit să slăbesc 25 de kilograme. Pentru unii poate este doar un număr, dar pentru mine fiecare kilogram pierdut a însemnat încă un pas spre sala de operație și spre viața pe care vreau să o recâștig. Au fost zile grele, zile în care durerea îmi spunea să mă opresc și zile în care simțeam că nu mai pot, dar am continuat. Când am ajuns din nou la medic, m-a întrebat dacă sunt hotărâtă să mă operez. Am spus da. Am spus da chiar dacă îmi este frică, pentru că nu vreau să îmi petrec adolescența și apoi întreaga viață luptând cu aceeași durere. Vreau să pot merge fără să îmi calculez fiecare pas, să ies cu prietenii, să călătoresc, să mă întorc la înot și să îmi urmez visul de a deveni psiholog. Vreau să pot trăi fără să simt că propriul meu corp mă ține pe loc.

Operația și recuperarea costă 41.000 de euro, iar familia mea nu poate strânge singură această sumă. Părinții mei au făcut tot ce au putut pentru mine. Au căutat medici, soluții, terapii și au fost lângă mine în toate momentele în care eu nu mai aveam putere. Eu am suportat durerea, am urmat tratamentele, am slăbit 25 de kilograme și am spus da operației. Acum, singurul lucru care mă mai desparte de această șansă sunt banii.

Nu îmi este ușor să cer ajutor, dar îmi este și mai greu să mă gândesc că visul meu s-ar putea opri aici, nu pentru că nu am luptat suficient, ci pentru că familia mea nu are 41.000 de euro. Fiecare donație mă apropie de operație, iar fiecare distribuire poate duce povestea mea la omul care poate face diferența. Eu nu visez la ceva imposibil. Visez să nu mă mai doară, să pot merge fără teamă, să îmi recapăt libertatea și să pot asculta din nou muzica fără să simt că dansul aparține doar trecutului meu.

Mai presus de toate, visez ca într-o zi să înceapă muzica, să mă ridic și să pot dansa din nou. Vă rog să mă ajutați să strâng cei 41.000 de euro necesari operației și recuperării mele. Ajutați-mă ca dansul să nu rămână doar o amintire, ci să devină din nou parte din viața mea.

Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”

Cod de înregistrare fiscală: 31015982

 CONT RON RO94RNCB0041182104010001

CONT EURO RO67RNCB0041182104010002

Codul SWIFT/BIC pentru Banca Comercială Română (BCR) este RNCBROBUXXX

Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele: ANTONIA POPA