Vlad Plăcintă este un tânăr care se implică în sprijinirea cazurilor medicale prin intermediul asociaţiei „Salvează o Inimă”. În decurs de 7 ani a strâns aproape 7,5 milioane de euro şi a sprijinit 350 de copii care sufereau de afecţiuni grave şi aveau nevoie de intervenţii medicale complexe şi costisitoare. Acesta a acordat un interviu broşurii Moldova Bunsiness pe care vi-l redăm:

– Organizaţia „Salvează o inimă”a împlinit, de curând(n.r.12 decembrie 2019), şapte ani. Cum a luat fiinţă?

Ideea de a aduna fonduri pentru ca- zurile medicale mi-a venit înainte de a face o formă organizată. De copil fiind şi adolescent am avut un spirit de a-mi ajuta semenii. Dacă nu am avut posibilităţi financiare, măcar cu o vorbă bună. Organizaţia a luat naştere în urma unui proiect pe care eu voiam să îl dezvolt respectiv un blog pe site- ului unui ziar ortodox. La începutul anului 2011 am făcut o secţiune a blog-ului: apeluri umanitare. Ulterior am început să prezint cazuri de copii nevoiaşi.

– Cum selectaţi cazurile pe care le prezentaţi în urmă cu şapte ani şi care este procedura în prezent?

La început selectam cazurile pe baza intuiţiei. Este adevărat că verificam şi eu actele medicale, cât mă pri- cepeam şi eu la acea vreme. Le prezentam pe acel blog povestea şi actele medicale precum şi conturile bancare unde puteau oamenii să doneze. Am descoperit ulterior modalităţi prin care se puteau dona din faţa calculatorului, cu cardul bancar. Am deschis şi un magazin online, salveazaoinimă.ro în speranţa că mă voi apropria de mediul de afaceri. Am cooptat câţiva parteneri ce comercializau produse pentru copii, iar prin reducerile oferite de ei să fie colectate donaţiile pentru cazurile medicale. Ulterior am observat că lumea nu cumpăra. Pe 4 februarie 2012, de ziua mea, am des- coperit un site de fundraising din SUA. L-am analizat şi mi-am dat seama că pe cazuri individuale nu era nimeni în România care să facă aşa ceva. Ei aveau un sistem foarte deştept, dacă donai o sumă de bani primeai servicii, în acelaşi cuantum, de la partenerii lor. Ei aveau colaborări cu diverse centre de Spa. Cu ultimii bani din casă de atunci i-am spus soţiei că vreau să fac şi eu o astfel de platformă. Ea mi-a spus că nu ştiu dacă ne descurcăm fără bani, însă am căutat firme cu care să fac platforma online. Având şi partenerii din magazinul online, am spus că pentru fiecare donaţie să oferim reduceri la bunurile vândute. Când am lansat platforma am emis comunicate de presă şi am dat un interviu la acea vreme la un ziar din Iaşi şi m-au întrebat de planurile de viitor. Până la acel moment avem donaţii de 200-300 de lei şi le-am spus că la cum văd că merg lucrurile în ţară, în termeni populari platforma aceasta „v-a rupe”. Atunci am fost prezentat ca un tânăr din Botoşani cu visuri mari, însă la platforma lui nu se înghesuie lumea să doneze. La selec- tarea cazurilor am început să sun eu la clinici. Mi se prezentau documentele medicale şi îmi luam inima în dinţi să vorbesc cu medicii. Am legat prietenii cu medici de la spitalul Monza, pe ortopedie, neurochirurgie şi cardiolo- gie pediatrică, cu spitalul Regina Maria, pe partea de ortopedie, cu Medlife am avut câteva cazuri şi cu clinici din Turcia, Italia, Spania şi SUA pe partea de oncologie şi alte afecţiuni foarte grave. Toate aceste clinici oferă servicii de calitate având dotări ultra performante şi eliberează facturi pe care le putem deconta din donaţii.

– Sprijiniţi doar cazuri medicale ce privesc copii sau aveţi şi adulţi?

– Avem şi adulţi, dar în cazul lor cerem să aibă în grijă copii minori. Este greu de strâns fonduri, şi lumea greu înţelege, pentru o persoană în vârstă. Nu ştiu dacă reuşim să strângem decât 10% din banii necesar per caz.

– Cum triaţi cazurile în care vă im- plicaţi?
Lunar preluăm între patru şi şase cazuri. Ne facem un plan bine stabilit privind sistemul de marketing pentru a strânge sumele necesare. Cel mai mult ne dă peste cap calculele când apar sume
peste noapte.Apar complicaţii şi implicit cheltuieli în plus. Ni se întâmplă foarte des la cazurile cu afecţiuni oncologice, când pacientul nu răspunde la tratament. Noi continuăm campania până când reuşim să strângem toţi banii.
– Toate cazurile au un impact emoţional. Putem spune despre un caz care v-a impresionat cel mai mult în toată activitatea?
– Am două cazuri care m-au impre- sionat foarte mult, deşi mă implic emoţional în toate cazurile. Este vorba despre un tânăr de 15 ani pentru care am reuşit să strângem cea mai mare sumă
de bani, aproximativ 200.000 de euro pentru tratarea unui cancer osos.Îmi amintesc că prima dată când am dat mâna cu el, tremura de emoţie de parcă eram nu ştiu ce vedetă. Din păcate a trecut
la cele veşnice. Al doilea caz este o adolescentă de 15 ani din zona Bacăului. M-am legat sufleteşte şi niciodată nu poţi prezenta po- vestea cazurilor aşa cum este adevărata dramă în realitate. Să stai de vorbă cu părinţii să îţi povestească prin ce trec. Am fost şi la înmormântarea adolescentei. N-am văzut durere mai mare ca acolo, deşi nu a fost o înmormântare tristă, slujba fiind ca de înviere. Fata înainte să treacă la cele veşnice şi-a pregătit drumul foarte minuţios. A ales locul unde să fie înmormântată, cum să fie îmbrăcată, cum să fie pomenită, le-a dat sfaturi fraţilor. Puţini înţeleg prin ceea ce trec părinţii pentru un copil bolnav. Aceşti copii sunt daţi de Dumnezeu ca o lecţie pentru noi. M- am ataşat de copila aceasta atât de mult, fără să vorbesc niciodată cu ea. Ţineam legătura cu tatăl ei, iar după operaţia din Austria s-a întors bine în ţară, însă după aproape doi ani boala a recidivat. În cazul ei am strâns 64.000 de euro.

– Care este procedura după ce aţi strâns banii? Îi daţi părinţilor sau clinicilor direct?

– Noi lucrăm doar pe baza docu- mentelor emise de clinici şi toate vira- mentele sunt făcute prin intermediul conturilor bancare. Din păcate unii pă- rinţi cred că aceşti bani sunt
donaţi pentru ei, indiferent de ceea ce se în- tâmplă cu copilul lor. Eu le explic foarte clar: oamenii au donat pentru un scop. În centrul atenţiei este copilul lor, dar lumea donează strict pentru tratamentul de care acesta are nevoie. Aşa fiecare are o nevoie pentru copilul lui şi ar putea cere donaţii.

– Există un portret al românului care donează în astfel de cazuri?

– Noi am făcut un astfel de portret pe baza unor statistici. Este vorba des- pre omul simplu care astăzi dă 2 euro. Peste o lună de zile ma dă cinci euro. Cei cu copii sunt sensibilizaţi mai mult de aceste cazuri. Mamele sunt mult mai ataşate şi oamenii care au trecut prin astfel de evenimente. Sunt şi anumiţi factori care influenţează gestul de donaţie cum ar fi vârsta copilului, cât de drăgălaş este, numele. Mulţi asociază numele cu o persoană cunoscută, chiar un copil de-al lor dacă este o aşa coincidenţă. Avem peste 70.000 de oameni care au donat până acum, iar până acum am reuşitsă strângem peste 260 de campanii peste 350 de copii pentru care am strâns aproape 7,5 milioane de euro. Vorbim doar de cazuri medicale pentru că ne-am implicat şi în cazuri sociale donând pachete pentru copii, aparatură medicală pentru Secţia de de Pediatrie a Spitalului Judeţean Mavromati Botoşani şi la cel din Hârlău, judeţul Iaşi.

– Pe partea de tratament, asiguraţi şi alte costuri?

– Pentru intervenţiile în străinătate asigurăm şi transportul însoţitorilor minorului, cazarea şi tratament. Şi eu îi îndemn să aibă acte pe tot ceea ce cheltuie, bonuri fiscale, facturi, etc.

– Cum este relaţia cu firmele. Aveţi donaţii?

– Avem câteva firme care oferă do- naţii chiar anual. Avem undeva la 100 de companii care sprijină acţiunile noastre. Este greu de ajuns la oamenii de afaceri pentru că mulţi sunt mai puţin informaţi , iar în paralel s-a schimbat şi legea sponsorizărilor.

– Ce aţi schimba, din punct de ve- dere legislativ, pentru a uşura acest proces de sponsorizare?

– Ar fi o soluţie ca firme să fie obli- gate să doneze, către diverse scopuri, parte din impozite. Acum este o doar o opţiune. Donaţia se poate deduce din impozitul pe profit. Din discuţiile avute ca până acum mulţi nu au încredere şi alţii se tem de controale. Aşa dau banii la stat şi stau liniştiţi. La donaţiile persoanelor fizice, cei 2% din impozitele pe salarii, ajută dar prea puţin pentru că mulţi oameni lucrează pe salariul minim pe economie.

– Intenţionaţi să vă extindeţi servi- ciile online de fundraising?

– Am lansat deja o aplicaţie pe an- droid Salveazaoinima si aşteptăm acum aprobările şi de la cei de la Apple pentru cea pe IOS. Este singurul sistem de plată de donaţii pentru cazuri individuale pentru smartphone. Apli- caţiile îl avantajează pe donator, poate să vadă istoricul de plăţi, poate stabili să doneze automat lunar o anumită sumă. Suma minimă începe de la un euro.
Este mult mai aproape de om.

– Care este echipa Salvează o Inimă?

– Eu sunt preşedintele organizaţiei şi mă ocup de negocieri cu clinici în speranţa unor sume mai mici pentru intervenţiile medicale şi mă întâlnesc cu firmele pe partea de donaţii şi organi- zez
activitatea. Soţia mea este secretară şi se ocupă pe partea de docu- mente, avem un specialist pe partea de media şi mama ţine legătura cu donatorii.

– Care este procedura de strângere a fondurilor? Adunaţi banii pentru un singur caz până când reuşiţi să acoperiţi suma necesară sau mergeţi cu mai multe cazuri în paralel?

– Mergem în paralel şi asta le explic şi părinţilor. Eu caut să facem o comu- nitate cât mai mare şi cerem şi implicare din partea lor în mediatizarea cazurilor.

– V-a impresionat, la un moment dat, vreo donaţie?

– Nu pot să uit o donaţie care a fost pe muchie de cuţit. Aveam un copil care era din Republica Moldova şi a băut sodă caustică şi şi-a ars esofagul. Nu putea mânca şi avea nevoie urgent de o
intervenţie chirurgicală care costa 35.000 de euro. Am fost sunat de o persoană din Portugalia şi îmi spune că este un român care are o firmă în acea ţară şi vrea să doneze toată sumă. I-am spus să aibă grijă cu actele din contabilitate şi mi-a spus că revine a doua zi. Era înainte de sărbătorile de sfârşit de an şi a doua zi după conversaţie m- au resunat şi mi-au spus că au mai strâns în plus de la proprii angajaţi care au vrut să doneze şi mi-au cerut contractul de donaţie. Abia la câteva zile am realizat când am văzut banii în cont. Fiecare donaţie mă impresio- nează, dar în acest caz am fost uluit.

sursa: Moldova Bussines