Campanie începută la data de 14.05.2026

👦 Nume: Bita
👦 Prenume:Matei Bogdan
🗓️ Vârsta: 19 ani 
💳 Suma necesară: 41800 EURO
🩺 Diagnostic: Scolioză severă

Am bătut cancerul la 14 ani. Acum am 16 și lupt cu o altă durere — ajutați-mă să câștig și această bătălie.

Nu sunt obișnuit să vorbesc despre mine, despre durerea mea, despre fricile mele. Dar mama m-a rugat să încerc, și pentru ea aș face orice pe această lume. Așa că o să încerc să vă spun povestea mea, cu speranța că cineva, undeva, o va citi cu inima deschisă.

La 14 ani, când alți băieți de vârsta mea se gândeau la fotbal, la muzică și la prima iubire, eu am aflat că am cancer. Nu am știut în primul moment ce înseamnă cu adevărat acel cuvânt. L-am văzut însă în ochii mamei mele și atunci am înțeles că e ceva grav. Nu am văzut-o niciodată înainte cu acea privire. Și sper să nu o mai văd niciodată.

Am fost operat în România, la Spitalul Grigore Alexandrescu din București, de doamna doctor Laura Bălănescu. Apoi am mers la Institutul Oncologic Fundeni, unde speram să primim speranță. În schimb, un medic ne-a spus, cu mine de față, privind undeva în gol, că „unii copii se fac bine, alții nu." Atât. Ca și cum viața mea era o statistică. Am tăcut. Mama a înghețat. Tata a strâns pumnii sub masă. Am ieșit de acolo fără să spunem nimic, iar în mașină, pe drumul de întoarcere, am auzit pentru prima dată în viața mea cum plânge tatăl meu. Acel sunet nu îl voi uita niciodată.

Părinții mei nu s-au oprit însă acolo. Au căutat ajutor peste tot, la spitale din Turcia, din Europa, oriunde exista măcar o umbră de speranță. Și au găsit-o. Am ajuns la Spitalul Liv din Istanbul, acolo unde ni s-a oferit în sfârșit ceea ce căutam: o șansă reală la viață.

Au urmat trei luni și jumătate de chimioterapie. Trei luni și jumătate în care corpul meu a fost pus la cele mai grele încercări. Dar ce m-a durut cel mai tare nu a fost tratamentul. M-a durut să îi văd pe mama și pe tata cum se trezeau în fiecare dimineață și mergeau mai departe, deși știam că pe dinăuntru se sfărâmau. Au vândut tot ce s-a putut vândut. Au împrumutat de la oameni pe care poate îi stânjenea să îi întrebe. Au renunțat la orice confort, la orice dorință personală, la orice vis al lor, ca eu să trăiesc. Și eu am trăit. Am bătut cancerul.

Dar nimeni nu mi-a spus că victoria asupra cancerului nu înseamnă că totul s-a terminat.

În tot acel timp, în spatele meu, fără să facem nimic pentru că nu puteam face nimic, scolioza avansa în tăcere. Coloana mea se curba zi de zi, lună de lună, doi ani de zile. Acum am dureri. Mă trezesc cu ele. Mă culc cu ele. Uneori mă opresc din ce fac pentru că spatele meu pur și simplu nu mai poate. Și medicii mi-au spus că acum, la 16 ani, este momentul. Dacă nu operez acum, dacă mai așteptăm, va fi și mai complicat, și mai dureros, și mai greu de corectat.

Vă mărturisesc ceva ce nu am spus cu voce tare, ca să nu îi doară și mai mult pe cei dragi mie. De câteva luni evit să ies cu colegii. Prefer să merg singur, pe străzi mai puțin circulate, la ore când nu e lume. Nu pentru că sunt trist sau singuratic din fire, ci pentru că mi-e frică. Mi-e frică să nu râdă din nou cineva de postura mea, de spatele meu strâmb, de felul în care arăt. S-a mai întâmplat. Unii colegi au râs și au spus lucruri pe care nu le merit. Și deși știu că ar trebui să fiu mai puternic, am 16 ani și acele cuvinte mă dor la fel de tare ca durerile de coloană.

Visul meu nu este mare. Nu îmi doresc avere sau faimă. Îmi doresc să pot alerga fără să mă doară spatele. Să pot sta la o masă cu prietenii fără să simt priviri. Să mă trezesc într-o dimineață și să nu mă gândesc la durere. Să fiu, pur și simplu, un adolescent normal.

Operația care îmi poate oferi această șansă costă 41.800 de euro și urmează să fie realizată în Turcia, de Prof. Dr. Ersin Kuyucu, un specialist de excepție în chirurgia coloanei vertebrale. Părinții mei, care au luptat cu atâta dăruire pentru viața mea, nu mai pot face față singuri acestui efort. Au datorii din lupta cu cancerul pe care le achită și astăzi, cu sacrificii enorme. Au dat tot ce au avut de dat.

Acum vă rog pe voi.

Dacă povestea mea v-a atins în vreun fel, dacă ați simțit ceva citind aceste rânduri, vă implor să mă ajutați. Nu am nevoie de mult de la fiecare dintre voi, ci de câte puțin de la cât mai mulți oameni cu suflet bun. Fiecare leu, fiecare euro donați mă aduce mai aproape de ziua în care voi ieși din casă cu capul sus, fără frică și fără durere.

Vă mulțumesc că ați citit până la capăt. Vă mulțumesc că existați. Vă mulțumesc că, poate, alegeți să fiți parte din povestea mea.

Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”

Cod de înregistrare fiscală: 31015982

 CONT RON RO94RNCB0041182104010001

CONT EURO RO67RNCB0041182104010002

Codul SWIFT/BIC pentru Banca Comercială Română (BCR) este RNCBROBUXXX

Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele:MATEI BITA