Campanie începută la data de 02.06.2026

👦 Nume: Ciurez
👦 Prenume:Mihai
🗓️ Vârsta: 15 ani 
💳 Suma necesară: 38500  EURO
🩺 Diagnostic: Scolioză severă

„Am 15 ani și am uitat cum e să nu te doară."

Înainte să știți cine sunt acum, vreau să vă spun cine eram.

Eram băiatul care alerga ultimul pe teren, dar nu se oprea niciodată. Cel care râdea tare la orice prostie și adormea în două minute, fără griji, fără durere, fără să știe că trupul lui pregătea în tăcere o trădare pe care nu o merita nimeni — și cu atât mai puțin un copil de 13 ani.

Când medicul a arătat spre radiografie și a rostit cuvântul „scolioză", mama a strâns mâna tatei. Eu mă uitam pe fereastră. Nu înțelegeam încă ce urma să se schimbe. Nu știam că acea zi era ultima zi în care mă mai trezeam dimineața fără să mă gândesc la durere.

De atunci, trupul meu a devenit o luptă zilnică pe care o duc în tăcere.

21 de ore pe zi am purtat un corset — plastic și metal lipite de pielea unui copil care voia doar să fie copil. Am mers la școală cu el, am stat în bancă cu el, am încercat să fiu normal cu el. Zâmbeam când mă durea. Răspundeam „bine" când nu eram bine. Învățasem să ascund atât de bine, încât uneori nici eu nu mai știam unde se termină zâmbetul și unde începe oboseala.

Noaptea nu puteam ascunde nimic.

Noaptea, durerea vorbea singură — o arsură surdă care urca pe coloană și nu mă lăsa să găsesc liniștea. Mă întorceam dintr-o parte în alta și nicio poziție nu era bună. Și în întunericul acela, venea întrebarea pe care ziua nu mi-o permiteam: De ce eu?

Nu am primit niciodată un răspuns. Am învățat doar să trăiesc cu tăcerea lui.

Am luptat cu tot ce am avut.

Exerciții dureroase — le-am făcut. Corsete schimbate pe măsură ce creșteam — le-am purtat. Drumuri lungi la medici, speranțe agățate de fiecare consultație, rezultate citite cu sufletul la gură — le-am trăit pe toate. De fiecare dată când intram la control, îmi spuneam în gând că poate de data asta va fi altfel. De fiecare dată, radiografia îmi arăta că scolioza avansase. Că tot ce făcusem nu fusese de ajuns.

Într-o seară am întrebat-o pe mama în șoaptă dacă am luptat degeaba. A început să plângă și nu a răspuns. Atunci am înțeles că există suferințe pe care dragostea unui părinte nu le poate vindeca singură — și că tăcerea ei era cel mai greu răspuns pe care mi-l putea da.

Familia mea a dat tot ce a putut. Tata a lucrat în ore pe care eu nu le-am văzut. Mama a renunțat la lucruri despre care nu mi-a spus niciodată. Au calculat, au recalculat, au mutat bani dintr-un loc în altul și tot nu ajunge. Pentru că între mine și o viață fără durere stau 38.500 de euro— suma pentru investigații, pentru operație, pentru recuperare. Prima șansă reală în doi ani. Poate singura.

Nu vă cer milă. Mila nu m-a ajutat niciodată să adorm mai ușor.

Vă cer doar să vă opriți o clipă din scrollul vostru și să mă vedeți. Nu ca pe un dosar medical sau o radiografie. Ca pe Mihai — băiatul de 15 ani care a plâns noaptea în tăcere ca să nu îi trezească pe părinți, care s-a ridicat în fiecare dimineață și a mers mai departe, care mai crede încă, în ciuda a tot, că există oameni cu inima deschisă.

Orice donație mă aduce cu un pas mai aproape de dimineața în care mă voi trezi și nu mă va durea nimic. Orice distribuire poate ajunge la omul care îmi va schimba viața. Orice gest mic, făcut cu inimă mare, contează mai mult decât veți ști vreodată.

Vă mulțumesc că ați citit până aici. Înseamnă că există oameni care aleg să nu treacă mai departe. Și pentru un băiat care a învățat să nu mai ceară prea mult — asta înseamnă totul.

Vă mulțumesc că ați citit până la capăt. Vă mulțumesc că existați. Vă mulțumesc că, poate, alegeți să fiți parte din povestea mea.

Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”

Cod de înregistrare fiscală: 31015982

 CONT RON RO94RNCB0041182104010001

CONT EURO RO67RNCB0041182104010002

Codul SWIFT/BIC pentru Banca Comercială Română (BCR) este RNCBROBUXXX

Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele: MIHAI CIUREZ