Mihai Vieru
Suma primita
19.190 €
Necesari
44.000 €
Cont RON:RO94 RNCB 0041 1821 0401 0001
Cont Euro:RO67 RNCB 0041 1821 0401 0002
Lista donatori
Lista donatori banca
Campanie activa 9 zile
Campanie începută la data de 07.09.2025
👦 Nume: Mihai
👦 Prenume: Vieru
🗓️ Vârsta: 18 ani
💳 Suma necesară:44000 €
🩺 Diagnostic: Scolioză severă
🏥 Spitalul: Monza Ares din București
Mihai are doar 18 ani și o luptă uriașă de dus – hai să fim alături de el
Mihai are doar 18 ani și o luptă uriașă de dus – hai să fim alături de el
Mă numesc Mihai și m-am născut pe 18 noiembrie 2006. Sunt al doilea copil al familiei, iar fratele meu, Cristian, e cu șapte ani mai mare decât mine. La început, viața mea părea să fie la fel ca a oricărui copil: m-am născut la termen, sănătos, cu nota 9 la naștere. Nimic nu prevestea ce urma să vină.
La doar 7 luni, părinții mei au observat că tibia stângă era curbată. De atunci, viața mea a început să fie legată de spitale, investigații și suspiciunea unei boli rare – Neurofibromatoza tip 1. Medicii le-au spus părinților că există riscul să fac fracturi grave și pseudoartroză, așa că am trăit cu o interdicție permanentă: „ai grijă să nu te lovești”. Am crescut cu frica asta și cu multe limite. Mi-ar fi plăcut să joc fotbal, dar nu am avut voie. Am reușit, pentru scurt timp, să fiu portar – și acel moment a fost o bucurie pentru mine.
La 6 ani, un alt șoc: coloana mea a început să se deformeze, puțin câte puțin. Diagnosticul – scolioză, tot din cauza neurofibromatozei. Mi-au pus corset Chenneau, am făcut ore întregi de kinetoterapie și de înot, dar totul era o luptă în care mă simțeam mereu învins. RMN-urile arătau că în corpul meu crescuseră multiple neurofibroame, dintre care multe în jurul coloanei. Mi s-a spus că, dacă m-ar opera, riscul de sângerare și deces ar fi uriaș. Am continuat să sperăm și să așteptăm.
Anii au trecut, iar coloana mea s-a strâmbat din ce în ce mai tare. La școală, copiii râdeau de mine, mă tachinau, iar profesorii nu știau cum să gestioneze situația. În 2018 am început să mă împiedic cu piciorul stâng. Părinții mei au încercat tot: terapii Vojta, Schroth, psihoterapie, dar corpul meu nu răspundea.
În 2019 am găsit, în sfârșit, o clinică în Germania, la Karlsbad. Dar atunci bunica a suferit un AVC grav, tata s-a îmbolnăvit și nu am mai putut pleca. Am reprogramat pentru 2020, dar pandemia ne-a blocat din nou. Am ajuns abia în iulie, iar eu deja mergeam foarte greu.
Medicii ne-au spus că totul va fi bine, că la ei aceste operații sunt „de rutină”. Prima intervenție a fost de decompresie și montare a halotracțiunii. A doua, cea mai grea, m-a schimbat pentru totdeauna: mi-au scos vertebre, coaste, nervi, și când m-am trezit… nu-mi mai simțeam picioarele. M-au dus din nou în sala de operație, au încercat din nou, dar nimic. Din acel moment, am rămas în scaun rulant.
Au urmat alte intervenții, promisiuni că „în două săptămâni vei merge din nou… în șase luni… în doi ani”. Dar eu am plecat din Germania după trei luni, tot în cărucior.
Am încercat un medicament experimental, Selumetinib, dar l-am suportat greu și nu a dat rezultate. În 2022, tijele s-au rupt și a trebuit să fiu operat din nou. După aceea, am făcut o infecție gravă cu stafilococ auriu și Candida. Am stat luni întregi în spital, cu antibiotice și antifungice prin cateter, cu pansamente dureroase și săptămâni în care rana mea nu se închidea. Mi-au făcut și un lambou cu mușchi din altă parte a corpului.
Totuși, am încercat să merg mai departe. Am continuat școala, am luat note bune, am mers în vacanțe cu familia, am încercat să mă simt normal. În 2024 am absolvit liceul și am luat Bac-ul cu 9,25. Am intrat la două facultăți – Fizică la Universitatea din București și Electronică la Politehnică. Visez să devin specialist într-un domeniu tehnic, să fac ceva important.
Dar vara asta, bucuria reușitelor a fost umbrită de o nouă lovitură: am aflat că tijele din spate s-au rupt din nou. Dacă nu sunt schimbate, coloana mea se va prăbuși. Intervenția e extrem de complexă și costisitoare, presupune din nou două operații și halotracțiune. Singura soluție este la Spitalul Monza, dar costurile sunt mult peste ce putem noi suporta: 44.000 de euro.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, anul trecut tatăl meu a murit. Pierderea lui a lăsat un gol imens în familia noastră și în inima mea.
Acum, la 18 ani, stau din nou în fața unei lupte grele. Îmi doresc să merg la facultate, să învăț, să construiesc o viață normală, dar pentru asta am nevoie de această operație. Am nevoie de ajutorul vostru.
Am luptat cu boala toată copilăria mea, am trecut prin zeci de intervenții și luni întregi de spitalizare, însă nu vreau să renunț acum. Vreau să merg mai departe, să nu las durerea și boala să îmi frângă viitorul.
Vă rog din toată inima: ajutați-mă să fac aceste operații, să îmi redresez coloana și să îmi pot construi viața pe care o merit. Fiecare donație, fiecare gest de sprijin este pentru mine o gură de aer, o rază de lumină, o șansă la viață.
Nu am puterea să trec singur peste asta. Dar împreună cu voi… pot reuși. 🙏❤️
Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”
Cod de înregistrare fiscală: 31015982
CONT RON RO94RNCB0041182104010001
CONT EURO RO67RNCB0041182104010002
Codul SWIFT/BIC pentru Banca Comercială Română (BCR) este RNCBROBUXXX
Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele:MIHAI VIERU