Povestea noastra a inceput pe 26.02.2011 la ora 12:30 in Jud.Vrancea (departe de adresa, de domiciliu) , afland mai exact pe 28.02.2011 la ora 10:30 (nu mi s-a permis sa-mi vad copilul si nici familia nu a fost lasata).

Cand mi-am vazut copilul, dupa cele doua zile ... mi-au spus ca pruncul meu s-a nascut cu handicap grav si cea mai buna varianta este sa-mi las copilul si sa plec deoarece sunt tanara si mai pot avea copii. Dupa toate cele spuse, in secunda doi mi-am rugat sotul si mama sa faca orice sa-mi ia copilul de acolo.

Incepand un drum greu pentru ca ii refuzasem categoric, am reusit sa obtin o ambulanta care sa imi aduca bebelusul la spitalul din Bucuresti - Grigore Alexandrescu. Atunci am inceput sa respir cand copilul meu stiam ca a ajuns pe maini bune. Mai mult, am aflat si un diagnosticul (Artrogripoza Congenitala Multipla Severa).

Eu in tot timpul asta am ramas in Focsani la Spitalul Sf. Pantelimon, nu mi-a dat voie sa plec pentru ca nu am " 5zile" de la cezariana si ca nu ma simteam bine. A sasea zi era vineri, am plecat, mi- au facut externarea!!!

Copilul meu ma astepta, cand imi intrebam sotul si mama imi spuneau ca e bine si ma asteapta. Eram fericita, puteam sa imi iau copilul in brate ,trecusera 6 zile de la nasterea copilului meu si eu nu il tinusem in brate.

Am ajuns la Spitalul Grigore Alexandrescu, mi-au dat copilul pe salon ... era cea mai frumoasa printesa si in acelasi timp cel mai iubit copil de pe planeta.

Fiind vineri la ora 16:00, Doctorul care o primise nu era, asteptam... cu nerabdare, asteptam sa se faca luni sa aflu cat mai multe despre copil; lucru care nu sa intamplat, dar vineri spre sambata a fost ceea mai frumoasa noapte din viata mea, desi faceam eforturi foarte mari sa ma ridic sau sa stau pe marginea patului, chiar uneori ajutata de infirmera care mai venea pe la noi. Toata noaprea m-am uitat la ea cum zambea ... era iubire adevarata. Spre dimineata, dupa ce ne-a adus infirmerea laptele si m-a ajutat sa imi hranesc copilul , am simtit cum incep sa cedez si ma luptam cu mine sa imi recapat puterea, pana la un momendat cand nu stiam ce se intampla in jurul meu pentru ca nu mai eram langa copilul meu si tot ma intreba o doamna cum ma cheama .

Am fost transportata de urgenta la o maternitate, mai exact la Polizu, iar cei de la Grigore Alexandrescu, nestiind daca mai traiesc pana acolo anutandu-mi si familia care deja era in drum spre mine si copil. Acolo ajunsa, nu mi-au dat nici o sansa dar se lupta odata cu mine sa traiesc si sa ajung la copilul meu de care nu mai stiam iar nimic. Eram infectata cu stafilococ auriu. Cu eforturile medicilor si voia lui Dumnezeu si dorinta de a nu-mi lasa copilul singur, am ajuns dupa doua saptamani si ceva de internare la copil si in stare buna pentru a ramane langa el. Am stat internate doua luni si ceva, timp in care copilul meu de la Arogripoza congenitala multilpa severa a ajuns la Artrogripoza congenitala multipla si am purtat aparat gipsat in diferite pozitii si manipulari.

La 3 luni am avut prima interventie chirugicala de alungire de tendon ahilean bilateral apoi la 1 an a avut loc, in Spitalul Grigore Alexandrescu, la 2 ani a fost la Regina Maria, iar la 4 ani am facut tenotomie tibitl posterior, capsulotomie talonaviculara dorso-medio-planatar cu selectionarea faciculului intern al lig. Chopart, aponevrotomie abductor hallucis, fasciotomie plantara la spitalul Monza iar la o luna distanta alungire tendon ahilean bilareral artotomie posterioara tibio-talara si transferul tibialului anterior pe cuneiformul lateral, bilateral, la acelas spital. In afara acestor interventii am facut continuu recuperare (in fiecare zi pe anumite perioade, 2-3 saptamani recuperare si electro, de 3 ori pe saptamana, 2 ori pe saptamana), aparat gipsat (6 luni, 5 luni, etc), orteze fie permanente, de zi, de noapte sau de mers.

Toate astea pana acum 2 ani le- am facut, facand naveta 100 de km pe zi dus-intors pana in Bucuresti, iar de 2 ani stam cu chirie in Bucuresti, pentru ca Jacline-Simona sa poata merge si la gradinita (acum se pregateste de scoala, grupa 0) si sa poata mearga si la recuperare fara sa fie obosita de prin autobuz si as putea face exercitile.

Este un copil curajos si cu un suflet frumos, inteligent si plina de viata, care spera sa faca bine... astea sunt lucruri spuse de oamenii din jurul ei care imi sunt adresate sa nu renunt si sa lupt cu ea pentru ca suntem pe drumul cel bun. Iar Jacline mai are un fratior mai mic, Mario, pe care l-a asteptat din prima clipa si de care se bucura. Iar pentru mine, Jacline a ramas minunea mea care prin ea am invatat ce sa pretuiesc si sa iubesc cu adevarat.

Toate costurile din totdeauna au fost suportate de noi, familia ei, cum e si normal de alfel, dar devine  mai costistitor totul din cauza operatiilor de care are nevoie si intr-un timp foarte scurt intre ele si de recuperarea care e cel putin de 3 luni in fiecare zi. Asta este povestea noastra pe scurt si speram sa avem un final frumos si cu DUMNEZEU in suflet. Vreau sa le multumesc din tot sufletul DR. THIERY ALEXANDRU si DR. THIREY SIMONA pentru TOT, le datorez mai mult decat eu sunt. VA MULTUMESC!

Donații se pot face:

Denumire entitate:  Asociatia “SALVEAZA O INIMA”
Cod de inregistrare fiscala:  31015982

Cont (IBAN) bancar:

Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX

Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001

CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001

COD SWIFT: BTRLRO22

COD BIC: BTRL

Banca Transilvania Botosani

Va rugam sa specificati numele copilului pentru care faceti donatia!

Donatorii vor fi specificati pe pagina campaniei.

 Donati realizate in conturile organizatiei (01.03.2018-11.03.2018)