Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt de momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra sufleteasca este atat de mare, incat incet-incet ne macina si trupul.
In iulie 2009, Stefanel avea doar 35 de ani cand a aflat cu stupoare intr-o zi frumoasa cu soare ca are o tumoare pe creier. Si a zis: asta e. A luat-o ca atare. Nu a plans, nu s-a deprimat si nici nu ii suporta pe cei din sa-i arate compatimire. A decis sa se opereze la Spitalul Floreasca de tumora de ventricol 4. A zis ca in doua saptamani va fi acasa, si isi va trai viata la fel de frumos. Dar nu a fost asa. Dupa o luna sperantele le au inceput sa se stinga... Visele lui s-au frant sub ochii ingroziti si plini de neputinta ai familiei care au aflat ca Stefanel a fost diagnosticat cu septicemie in ultimul grad si ca nu mai este nimic de facut.
Vestea i-a lovit pe toii cei dragi, i-a impietrit de durere si spaima...
Insa Dumnezeu a facut o minune si singurii ochi care pareau sa zambeasca erau ai lui Stefanel. Dincolo de zambetul lui senin, il pandea o grea suferinta... ramasese complet imobilizat.
Au urmat incercarile disperate ale familiei de a-l transporta in Italia pentru recuperarea care se impunea si dorinta nemarginta a lui Stefanel de deveni omul plin de viata de dinainte. Si a urmat recuperarea..lunga si grea. Spitale si clinicile din Italia au devenit casa lui pentru doi ani, timp in care neputinta si durerea cruda, nemiloasa n-au reusit sa alunge seninatatea de pe chipul lui frumos...
Lupta a continuat acasa, intr-o sala improvizata si amenajata cu aparatura speciala, dorinta lui de a se recupera era tot mai mare. Si rezultatele au aparut dupa multe zile de chin, optimism si neputinta, si continua...Chiar daca nu se poate harni normal (este puratator de traheostoma si gastrostoma) si este imobilizat in caruciorul cu rotile Stefanel vrea sa lupte pana va reusi. Se trezeste in fiecare zi mai puternic, mai ambitios, si dupa ce este hranit artificial se apuca de antrenamentul lui. Chiar daca nu a mai simtit gustul mancarii de 5 ani si comunica numai in scris, Stefanel isi doreste cel mai mult sa merga, sa nu ii mai impinga nimeni caruciorul zi de zi, sa poate sa merga in parc sa hraneasca porumbeii si sa vada din nou piesele lui preferate la teatru.
Sansa de a se recupera total d.p.d.v motoriu a venit de la o clinica din Firenze, unde Stefanel are nevoie de minim un ciclu de 15 saptamani de recuperare intesiva, recuperare extrem de costisitoare care depaseste cu prea mult puterile celor dragi. 35.000 de euro l-ar aduce pe Stefanel mai aproape de visele lui .
Pentru aceasta, este nevoie să-i fim aproape!
El a invatat ca indiferent cat de mult suferi,lumea nu se va opri in loc pentru el ,insa, traieste cu credinta ca intreaga lume este de partea lui.
Sa-i intindem o mana de ajutor! Cu cat suntem mai multi, cu atat Stefanel va avea sansa la o viata normala.

Aparitii media

Blue Blog-Sa-l ajutam pe Stefanel!

Observator TV- Lupta pentru o viata normala

PH Alert- Mai reactioneaza oamenii la campanii umanitare

PH Alert-Ajutor. Mii de prieteni vor ca Stefanel sa traiasca

Prima TV- Primul pas spre vindecare

Prima TV- Bodyguard fara aparare

Animoto- Impreuna pentru Stefanel